Premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină 2016

Premiile Nobel s-au născut din dorinţa savantului suedez Alfred Nobel (1833 - 1896), care a consemnat în testamentul său ca o parte din veniturile sale să fie oferite unor personalităţi care s-au evidenţiat în anul precedent pentru servicii aduse omenirii.

În testamentul său, Alfred Nobel spunea: "O parte pentru acela care va fi făcut descoperirea sau invenţia cea mai importantă în domeniul fizicii; o parte pentru acela care va fi făcut descoperirea cea mai remarcabilă în chimie; o parte pentru acela care va fi făcut descoperirea cea mai importantă în domeniul fiziologiei sau medicinei; o parte pentru acela care va fi produs în domeniul literar opera cea mai remarcabilă şi cu o tendinţă idealistă; şi o parte pentru acela care va fi acţionat cel mai bine pentru fraternizarea popoarelor, abolirea sau reducerea armelor permanente, iniţierea şi multiplicarea congreselor pentru pace".

În anul 2016, 273 de oameni de ştiinţă au fost nominalizaţi la câştigarea Premiului Nobel pentru Fiziologie şi Medicină, considerat cel mai prestigios din ştiinţele medicale.

Yoshinori Ohsumi, profesor specializat în biologie celulară, la Institutul Tehnologic din Tokyo, a câștigat premiul Nobel pentru Medicină anul trecut, datorită descoperirilor sale în domeniul mecanismelor autofagiei.

Autofagia (cuvânt care provine din greacă auto - singură, fagein - a mânca) este un proces prin care celula eukariotică își poate recicla o parte a conținutului ei.

Autofagia este un proces fundamental în celule despre care oamenii de ştiinţă cred că ar putea ajuta în lupta împotriva cancerului şi a demenței.

Procesul este crucial pentru a preveni:

• tumorile canceroase
• apărarea organismului împotriva infecțiilor
• prin menținerea unui metabolism sănătos, ajută la protejarea împotriva condițiilor cum ar fi diabetul zaharat.

Prin studierea procesului în celule de drojdie, Yoshinori Ohsumi a identificat principalele gene implicate în autofagie şi a arătat modul în care proteinele pe care le codifică lucrează împreună pentru a construi membrana celulară. Mai târziu, el a arătat că un proces similar de reciclare are loc în celulele umane - şi că celulele noastre nu ar supraviețui fără acesta.

Mulţumită lui Ohsumi, știm acum că autofagia controlează funcții fiziologice importante, în care componentele celulare sunt degradate și reciclate. Autofagia furnizează „combustibilul” și construiește blocurile necesare pentru reînnoirea componentelor celulare. În plus, autofagia este un proces esențial de răspuns celular la înfometare și alte tipuri de stres. În cazul infecțiilor, autofagia poate elimina bacteriile și virusurile care invadează celula. Autofagia contribuie, de asemenea, la dezvoltarea embrionilor și la diferențierea celulelor.

Celulele pot folosi autofagia pentru a elimina proteinele deteriorate, un mecanism de control care este esențial pentru contracararea consecințelor negative ale îmbătrânirii. S-a demonstrat ca există legături cu autofagia şi în boala Parkinson, diabetul de tip 2 și alte boli ale bătrâneții.

În prezent, se fac cercetări intense pentru a pune la punct medicamente care să se concentreze pe autofagie.