CMI sau PFA?

Cabinetul Medical Individual (CMI) este, desigur, prima opțiune a oricărui medic aflat la început de carieră. Motivele sunt multe și solide: un efort birocratic redus la înființare – nu necesită serviciile unui specialist (avocat, contabil etc.) care să se ocupe de acte, avize și aprobări – deci rezultă un timp mai scurt de așteptare și cheltuieli mai mici; nu ridică probleme majore pe partea de gestiune financiar-contabilă – chiar dacă nu țineți contabilitatea singur, un contabil nu vă va costa foarte mult, pentru că efortul nu este mare; impozitul este pe profit și nu doar pe venituri, ceea ce va oferă o oarecare flexibilitate în ceea ce privește cheltuielile.

Alte avantaje importante ar fi că se poate lucra direct cu Casa de Asigurări de Sănătate, se beneficiază de o asigurare de malpraxis accesibilă și se pot subcontracta alți medici specialiști.

Există însă și câteva minusuri ale acestei opțiuni, care, la un moment dat, pot deveni incomode: de exemplu, ești limitat la un singur obiect de activitate, respectiv la prestarea de servicii medicale, ceea ce poate deveni un inconvenient dacă dorești să realizezi și alte activități remunerabile (participare la evenimente medicale ca speaker, promovarea de produse medicale, susținerea de cursuri în instituții de învățământ etc.). Un alt dezavantaj, mai puțin cunoscut, este că un CMI nu poate avea două sau mai multe puncte de lucru.

Opțiunea Persoană Fizică Autorizată (PFA) rezolvă o parte din aceste probleme. De exemplu, chiar de la înființare există posibilitatea includerii în obiectul de activitate a mai multor clase de activități prevăzute de codul CAEN (maximum cinci). Un PFA poate stabili relații contractuale cu orice alte persoane fizice și juridice, precum și cu alte PFA. Un alt avantaj major este faptul că titularul poate cumula calitatea de persoană fizică autorizată cu cea de salariat al unei terțe persoane, care funcționează atât în același domeniu, cât și într-un alt domeniu de activitate economică decât cel pentru care PFA este autorizată.

Este o precizare importantă, pentru că, anterior (până la emiterea Legii nr. 182 din 17 octombrie 2016), persoanele fizice autorizate trebuiau să evite situația în care activitatea pe care o desfășurau era dependentă de un singur client/partener de afaceri, caz în care titularul era asimilat ca și cum ar lucra ca salariat și era pasibil de amendă și plata diferenței de impozit, retroactiv. Inerent, și varianta PFA are limitările sale, dar depășirea acestora înseamnă trecerea la nivelul SRL, care presupune un alt model de organizare a activității și de impozitare, prin urmare alte costuri și responsabilități.