Ce indică primul studiu asupra sindromului burnout în lumea medicală

Sunt medici în România care prestează 8-10 zile de gardă într-o lună şi văd zilnic peste 50 de pacienţi. Nu execută o pedeapsă, ci este stilul obişnuit de muncă într-un sistem greşit dimensionat şi lipsit de resurse.

Din combinaţia muncă istovitoare-responsabilitate-colaborare dificilă rezultă, inevitabil, un nivel ridicat de stres, care afectează întreaga categorie profesională: medici, asistente, manageri etc. În termeni elevaţi, vorbim despre sindromul burnout sau sindromul epuizării profesionale, un termen definit în anii ’70 de psihologul american Herbert Freudenberger și care reprezintă o stare de epuizare fizică, dar și psihică, ce apare în special la profesiile care implică o responsabilitate deosebită și interacțiuni frecvente cu oamenii. Pentru o documentare asupra acestei situaţii, Colegiul Medicilor Bucureşti a derulat, în acest an, un studiu care şi-a propus să măsoare trei tipuri de stres: personal, profesional şi legat de lucrul cu pacienţii. Iniţiativa CMB nu înseamnă că doar medicii din Bucureşti sunt expuşi stresului, dar că în capitală şansele derulării eficiente a unui astfel de studiu erau mai mari.

Ce relevă studiul? În Bucureşti, medicii lucrează, în medie, 42,9 ore pe săptămână, consultă 18,2 pacienți pe zi, 30% au două locuri de muncă, iar 12%, trei sau mai multe joburi.

Această realitate face ca 55% dintre medicii bucureșteni să sufere de burnout personal, 52% de burnout profesional, 36% de burnout legat de interacțiunea cu pacientul, iar 24% suferă de toate cele trei tipuri. În România, stresul este generat cu precădere de factorii de sistem: birocraţie, legislaţie, presiune din partea aparţinătorilor, presiune socială ridicată, lipsuri materiale. O altă concluzie a studiului este că femeile sunt mai afectate decât bărbaţii. Chiar şi fără o bază statistică, am putea extrapola aceste rezultate la nivel naţional, evident cu o oarecare marjă de eroare.

Cauzele acestui sindrom sunt, potrivit psihologilor, imposibilitatea de a deține controlul la locul de muncă, absența recunoașterii sociale și munca în exces, care lasă prea puțin timp de relaxare sau pentru activități în familie. Sindromul burnout duce la scăderea concentrării și a memoriei, la insomnie, crește riscul erorilor și reduce productivitatea. Persoanele afectate pot ajunge la depresie, la anxietate, au dificultăți în luarea deciziilor sau iritabilitate crescută, cu episoade de agresivitate. Nivelul de burnout este ridicat şi în alte ţări europene (50% la vecinii bulgari, care au avut curajul să facă un studiu naţional, 35-40% în ţările din Vest), prin urmare fiind asociat profesiei în general, nu doar condiţiilor naţionale. Ce este de făcut? Pot fi adoptate măsuri atât la nivel național, cât și local, de la îmbunătățirea condițiilor de lucru și realizarea unor protocoale terapeutice clare, până la programe de management al stresului. De asemenea, un echilibru mai evident între viața profesională și cea personală este de dorit și de urmărit.